A mai trecut o ediție de Untold, am trăit încă o dată 4 zile memorabile, prea scurte, prea frumoase. Nici nu știu când am ajuns la final deoarece la Untold timpul se scurge altfel. Se oprește adesea în loc pentru a te lăsa să te bucuri  și să te minunezi de câte un moment, apoi fuge prea nebunește în timp ce mulțimea sare și cântă în extaz. Și tu intri în ritm, te teleportezi în altă lume și îți pare că nimic nu mai contează în afara acestui tărâm! Untold 2017 a depășit așteptările celor care au fost la edițiile precedente. Îmi amintesc și acum că acum doi ani ne întrebăm cu toții dacă va mai exista ediția cu nr 2. S-a întâmplat, iar Untoldul a ajuns vestit peste mări și țări.

Anul acesta a adus câteva schimbări, principala fiind numărul mai mare de scene. Pe lângă diversitatea de artiști și genuri muzicale, activările au făcut diferența. Cred că fiecare partener Untold și-a dorit să ofere participanților experiențe unice. Se vede că și-au pus creativii la muncă și că au gândit zone cu activități interesante. Printre preferatele mele se numără și Absolut Home, punctul de întâlnire dintre scene și locul perfect pentru un cocktail Absolut. Instalația de la Winston unde puteai zbura timp de cinci minute a fost atracția mulțimii și, probabil, ceea ce și-ar fi dorit să facă mai mulți, dacă ar fi existat timp și ar fi câștigat un loc pentru cele 5 minute de libertate în aer. Avon a avut un corner foarte colorat unde fetele au testat produse de beauty și s-au machiat. Eu aveam pe listă să îmi fac un tatuaj imens la Flash Tattoos, ceea ce am și făcut. O să îl mai păstrez câteva zile, doar pentru a-mi aminti de Untold. Lista poate continua mult și bine, dar vă mai zic doar de Trenul transformat în discotecă de la Engie sau de piscina urbană de la H&M. Mi-ar fi plăcut să le testez pe toate dacă nu aș fi avut nevoie de somn pentru a-mi încărca bateriile.

În aceeași notă, mi-ar fi plăcut să pot fi concomitent la mai multe scene. La un moment dat, am alergat de la John Newman la Macanache. Am pierdut Loco Dice pentru că s-a suprapus cu Armin. Și exemplele pot continua. Poate dacă am avea un Untold timp de 10 zile, am reuși să fim prezenți la toate concertele. Dacă ar fi să fac un top 5 la acest capitol, cred că ar suna cam așa: Ellie Goulding și vocea sa minunată, Hurts și showul lor care te face să suspini, CTC pentru vibe și pentru că sunt acel altceva fără de care festivalul nu ar fi fost la fel, Steve Aoki pentru că nu îmi imaginam că  mixurile lui vor face mulțimea să ignore ploaia și Martin Garrix care a rămas la fel de simpatic cum îl descoperisem anul trecut.

Armin nu e aici deoarece are un loc special. M-am îndrăgostit de van Buuren în 2015 la Untold, iar de atunci revin fie și numai pentru el. Armin a avut un set de peste 5 ore și a adunat 62.000 de oameni în arenă. Este al treilea răsărit pe care îl prind dansând pe ritmurile lui. Finalul m-a emoționat enorm și mi-a dat o stare pe care ar fi impoibil să o transpun în cuvinte. Și asta înseamnă Armin van Buuren pentru mine, chiar dacă nu ascult trance de când mă știu.

Nu am nimic neplăcut de spus, nici măcar de ploaia din ultima zi nu o să mă plâng. Am urcat sus în roată, am alergat între scene, am adormit în fiecare dimineață la ora când alții se trezesc, am mâncat cel mai bun sandwich cu halloumi și cartofi prăjiți, am alterat Absolut Collins cu soc și multă apă plată, am stat pe iarbă și am privit cerul, am întâlnit o mulțime de cunoscuți, ne-am îmbrățișat, am cântat la unison, am dansat în voie, am zâmbit, am râs, am iubit și am fost alături de oameni dragi. Nu am nimic de reproșat ediției cu numărul 3 de Untold. Poate e un pic prea mult extaz în aceste rânduri, dar astfel am pornit spre București. Și cu dorința să ne revedem în 2018! Mulțumesc pentru tot, Untold! A fost ABSOLUT genial!