Mă uitam în arhiva blogului și am realizat (îngrozită) că a trecut mai bine de un an de când nu am mai făcut o recomandare din seria “film, carte, teatru, serial”. În mare, motivul principal este faptul că m-am apucat de vlog și că mi-am alocat mai tot timpul liber pentru a edita, pe lângă plecările în scop turistic sau profesional. Acum că a venit frigul și m-am mai liniștit, am revenit la vechile mele pasiuni. Recunosc că abia în urmă cu două săptămâni am terminat două cărți începute undeva prin mai, spre rușinea mea. La film și la teatru iar nu mai ajunsesem de luni de zile. Am greșit și nu vreau să mai las să treacă o lună fără să mă bucur de aceste evenimente.

Eu cred că fără doza de artă și cultură din viața noastră suntem mult mai săraci. Dacă este de acord cu acest lucru, sper să te bucure cele 3 recomandări și să nu le ratezi pentru că te vor încărca pozitiv.

La Hawaii am ajuns într-o seară de joi, aproape de miezul nopții, praf de obosită. Auzisem că este bun, dar știind că vorbim de un film care are acceași eternă temă, obsesiv repetată de regizorii români, anume comunismul, nu i-am dat prea multe șanse. M-am grăbit! Povestea filmului este spusă altfel, este comercială, dar foarte reală și profundă în același timp. La final aveam lacrimi în ochi și am plecat spre casă întrebându-mă ce decizii aș fi luat eu dacă trăiam în vremurile lui Ceaușescu și eram pusă în pielea personajelor. Mai multe nu vreau să vă spun, dar vă propun să mergeți la cinema și să priviți Hawaii cu mintea deschisă!

Am primit cartea “Dragostea modernă” acum mult mult timp, dar am ignorat-o cu desăvârșire. Nu știam că mă așteaptă o lectură interesantă. Am deschis-o chiar în momentul când aveam nevoie să înțeleg un anumit comportament, atât de actual și devenit banal, al vremurilor în care trăim. Celebrul comediant Aziz Ansari a făcut echipă cu un sociolog și, după o cercetare amănunțită prin diverse țări și pe diverse tipologii de oameni, de toate rasele, vârstele și etniile, a pus în cuvinte cum se vede iubirea în timpurile când viața noastră se învârte în jurul mesajelor, a online datingului și a iluziei că iubirea e la orice click distanță. Totul a pornit după o seară când a cunoscut o femeie care a doua zi nu i-a mai răspuns la SMS, deci avuseseră chimie și totul părea că merge în direcția bună. Îmi place că spune la un moment dat că tipa a revenit peste timp în viața lui, a conștientizat că nu este ok cum a procedat, au mai ieșit o seară, iar apoi… desigur, nu i-a mai răspuns la SMS, din nou. :))  Restul vă las pe voi să citiți!

Nu știm cum de am avut intuiția să îmi iau un bilet la “Regele Lear“, dar mă bucur că s-a întâmplat. Am fost singură și cred că asta m-a făcut să simt și mai intens actul artisitic. Am certitudinea că este cea mai bună piesă de teatru văzută de mine vreodată. M-a făcut să plâng, să râd, să suspin, să zâmbesc. Am intrat cu totul în starea transmisă de pe scenă. Pe lângă Marius Manole, actorul meu preferat, în King Lear îi mai regăsim și pe Mihai Constantin, Crina Semciuc, Raluca Aprodu și alții. Nu știam că Monica Davidescu e atât de talentată, nu am mai văzut o interpretare a unei piese atât de vechi, dar transpusă atât de modern, nu știu să fi văzut un decor și un scenariu mai grandios pe vreo scenă de teatru din România, până acum. Până și ploaia a fost parte din decor. Aveai impresia că realmente plouă. Iar din punctul meu de vedere, muzica a fost piesa magică care a făcut din acest spectacol unul de neratat! Am înțeles că pentru moment nu se mai joacă, dar sigur revine în stagiunea din 2018.

Dacă aveți mai multe sugestii, vreo piesă preferată, o carte pe care credeți că ar trebui să o citesc și despre care, eventual, să scriu, lăsați-mi mai jos în comentarii, iar eu mă conformez! 🙂

Foto: tnb.ro