Prima dată am ajuns la Electric Castle în urmă cu 4 ani. De atunci am luat pauză, din varii motive. Am revenit la Bonțida și am găsit un Electric Castle total schimbat, mai mare, mai comercial, mult mai expus mediatic. Nu mi-a displăcut.  Ba din contră, mă bucur să văd că EC a evoluat astfel și că are un vibe similar cu ceea ce se întâmplă în afară. Sunt cinci zile în care, fie că ajungi sau nu la concerte, nu ai cum să te plictisești. Ba chiar nu o să ai timp să faci nici măcar jumătate din ceea ce oferă Electricul, de la datul în roată, până la a explora zonele ascunse, castelul sau a încerca activările brandurilor.

Înainte de orice o să vă spun despre cel mai frumos lucru posibil de la Electric Castle – CIRCUL. Am aflat că este o bucată din spectacolulul “Reveria” pe care vreau să îl văd. A fost magic, emoționant, de nedescris în simple cuvinte. Muzica, dansurile, acrobațiile, totul la superlativ. Nu știu dacă mai există festival unde au spectacole de circ zilnic, dar acesta a fost, fără doar și poate, cireașa de pe tort în cazul EC.

Recunosc că muzica nu m-a dat pe spate și că singura pe care realmente mi-am dorit să o văd a fost Jessie J. Asta nu înseamnă că nu au fost artiști buni.

Cu siguranță că fiecare a avut o scenă preferată și un nume pe care a vrut să îl asculte. Totuși, cred că la anul organizatorii ar putea îmbunătăți acest capitol. Mi-au plăcut mult DJ-ii de la Shhhh, adică zona de silent disco. Am plâns la Jessie J care a făcut show, indiferent dacă momentul cu fetița a fost sau nu regizat. Adalina, în vârstă de 10 ani, din Cluj, a urcat aparent întâmplător pe scenă cu artista. A cântat o melodie întreagă, iar vocea ei era aproape la fel de puternică precum cea a lui Jessie. Irelevant dacă totul a fost aranjat. Am simțit emoție, mi-a plăcut mult mixul ei între cântat și vorbit cu publicul, discurcul empowering și energia pozitivă pe care a transmis-o. Mă bucur că am ajuns la Golan și la Vunk la Hangar. De altfel, cred că cea mai explozivă atmosferă a fost aici, ci nu la main stage. Parcă a lipsit ceva la scena mare. Nu am avut biz nici la Damian Marley, nici la Jessie J. Publicul părea puțin plictisit sau neinițiat în ceea ce înseamnă atmosfera de festival. La Booha am încheiat aproape orice zi de Electric. Și regret că am ratat Elrow la Garden Stage, precum și Dub Pistols.

Cred că ceea ce are diferit Electric Castle este vibeul, faptul că toți oamenii vin acolo să se relaxeze, nimeni nu te judecă pentru cum ești îmbrăcat, nu se pune preț pe ținute și alte figuri. Electric Castle este un fel de Vama Veche, un loc unde te simți liber, te pierzi prin diverse colțuri, bei un pahar de vin sau o bere la prânz, adormi pe un șezlong, te dezmeticesti pentru a te întâlni cu prietenii și pentru a sta la o clătită în miez de noapte. Atmosfera de la Electric Castle este cea care mă face să zic că îmi doresc să revin și la anul. Nu simți când trec cele 5 zile. Nici ploaia nu e derajantă, ba chiar ar fi ciudat să nu se întâmple deloc. Deja pulicul așteaptă momentul pentru a purta cizme de cauciuc și pelerină. Iar anul asta nu prea a plouat. Dar eu tot am rămas cu mașina în noroi și am avut nevoie de tractare. Dar nu m-am supărat, ci am considerat că este o altă experiență în plus și o dimineață care va rămâne mult timp memorabilă.

Dacă mă întrebi pe mine, cea mai mare greșeală pe care o poți face dacă ajungi la Electric Castle este să ai cazare în Cluj. Am convigerea că dacă stăteam în sat era și mai multă distracție, deoarece nu aș fi pierdut zilnic peste două ore, chiar trei, pentru a ajunge dintr-un loc în celălalt. La anul cu siguranță că îmi voi lua o cameră la Bonțida sau în Jucu, cele două sate apropiate de Castelul Banffy. Și nu sunt eu fan stat la cort, dar zonă de corturi din festival arăta mai mult decât decent și părea bine doatată,cu prize, dușuri și chiar cu Landromatul de la Persil unde puteai să îți duci hainele seara ca apoi să le preiei a doua zi curate.

Și cum am ajuns la ceea ce fac brandurile utile pentru festivalieri, cred că pot să vă dau mai multe exemple de activări de la EC. Personal, standul Schwarzkopf a fost mană cerească pentru mine deoarece mi-am făcut codițe și am scăpat astfel de stresul cu aranjatul părului. Am repetat asta în ziua 0 și 3 de festival și tot cu cosite în păr am revenit la București. Plus că au avut sprayuri colorate de păr și loc unde să îți încarci bateria la telefon. Apoi, mă bucur că a existat Wine Barul cu rose, separat de zona de bere și alte long drinks. Am ales cu regularitate Petro Vaselo și am evitat și cozile astfel. Lidl, sponsorul principal, a fost senzațional și are un mare merit pentru ceea ce este Electric Castle în 2018. În primul rând a  avut zona de freshuri, apoi un Royal Market cu produse accesibile pentru orice buget, dar și ataractia principală din Electric, Royal Wheel. Cred că în top 3 amintiri frumoase intră datul în roată, undeva la 4 dimineața, cu o gașcă de prieteni. Au existat opțiuni de mâncare și pentru cei care nu au carnea pe listă, astfel încât am regăsit food truck-ul Cimbru și al lor burger cu halloumi descoperit anul trecut la Untold, precum și Fru Fru sau Launch Box cu cele mai bune ciuperci.

Enel a oferit participanților Stigma Show, un spectacol care a utilizat tehnologii digitale. Glo a venit cu nebunia de praștie sau Ahead Reverse Bungee, o bilă care te proiecta în aer, peste tot tărâmul Banffy. Nu am avut curaj să mă dau, dar cei care au făcut-o sunt sigură că o vor ține minte mult timp. Mastercard a avut un concept super simpatic, în sensul în care a făcut Tiny Mastercard House, o căsuță mică chiar în inima Electricului. Din fericire a locuit în ea timp de 3 zile Iunieta, prietena mea, așadar am avut acces să întru și să beau o cafea. Oricum, super idee și mi-ar plăcea mult ca la anul să stau acolo pentru a nu mă mai deplasa cu orele spre camera de hotel.

La final am lăsat cabina de telefon unde vorbeai cu Dumnezeu. Nu cred că e ceva făcut de brand, ci de organizatori, dar e cea mai făină idee posibilă. Acea cabină era plasată în câmp, sunai și îți răspundeai cineva. Acel cineva te și vedea, intra în joacă ta, îți răspundea la orice fel de întrebare stupidă sau serioasă. Am râs mult, mi-a plăcut.

Vreau să revin la Electric Castle la anul, să filmez din nou, să prind răsăritul, să dansez în ploaie, să descopăr noi artiști, să întâlnesc oameni noi, să simț că nu am nicio grijă. O să fac asta cu siguranță! Mi-a plăcut cum s-a schimbat Electric Castle de când nu am mai poposit pe tărâmul lui. Și sunt curioasă dacă și voi gândiți așa și care este cea mai tare experiență pe care ați trăit-o, dacă ați fost la Electric Castle 2018!

Vă las mai jos și primul vlog.