Îmi doream să vizitez Maramureșul de ani de zile. Am tot auzit povești despre acest ținut, despre locuri, despre oameni, despre tradiții și obiceiuri. Am ajuns pe continente îndepărtate, dar în Maramureș nu. Și, recunosc, dacă nu aș fi primit invitația Asociației Ecologic, managerul destinației Eco Maramureș, Eco Maramureș de a veni în zonă pentru câteva zile, poate aș mai fi amânat acest moment. Și tare rău mi-ar fi părut. În apărarea mea, acest lucru se întâmplă cu mulți oameni care stau în București sau în zona de Sud Est a țării. Drumul până la Baia Mare este lung, 12 ore cu tot cu opriri cu mașina, 12 ore cu trenul. Recent se poate zbur cu Taromul, dar există și zile când nu sunt curse, precum duminică. Mi-a fost greu să mă urnesc și chiar să decid ce variantă e ok, ținând cont de timp și de bani. Aș fi dat 100 euro la avion, dar trebuia să plec înapoi spre casă duminică. Nu există cursă. M-am gândit la tren, dar mi se pare complicat să pierzi o noapte și, cel mai probabil, să ajungi dimineață la destinație deja obosit. Așa că, am pornit cu mașina în zori. După o oprire la Aiud pentru masă și alte câteva pe la benzinării, pe la 7 seara am parcat la Pensiunea Țiplea din Ocna Șugatag.

În Maramureș satul este încă viu și neclintit

Au fost 3 zile de vis, în mare parte datorate grupului, dar și a locului în sine. Am făcut drumeție, am mers la păstrăvărie, am gătit cornulețe, am văzut coconii satului, am degustat tot felul de preparate tradiționale, am stat de vorba cu bătrâni și preotul din Breb, am aflat despre istoria satelor, am fost la tâmplar să ne arate cum se fac porțile maramureșene, am petrecut nopțile la povești cu plăcintă și afinată. Am legat conexiuni și ne-am împrietenit. Am descoperit oameni calzi și ne-am încărcat de energie pozitivă reciproc. Cred că Maramureșul nu este despre oraș, ci despre a fugi într-un sat, despre cazare într-o casă tradițională sau la o pensiune, despre reîntoarcerea la origini, despre firesc și uman. Ecoturism înseamnă a reveni la sat, a uita de internet, a te bucura de lucrurile simple, de natură, în modul în care o făceau bunicii noștri. Iar din depărtarea capitalei, aceste lucruri pot părea ireale. Dar nu, în Maramureș satul este încă viu și neclintit, funcționează ca odinioară și este o adevărată încantare pentru turiști.

O să vă spun o parte din ceea ce am trăit eu în Maramureș, după buna organizare a echipei de la Eco Maramureș, deși, cu siguranță, ar mai fi multe altele de care nu am avut timp. Tocmai de aceea mi-am promis că voi reveni, cât de curând.

Jumătate de zi până la Creasta Cocoșului. Nu sunt eu chiar “fetița munților”, dar mi-a plăcut traseul, mai ales că nu a plouat. În mod normal, dacă nu te oprești de o mie de ori, poți face acest drum în cam două ore. Dar nu-i grabă. O plăcintă cu mere în rucsac e numai bună. Plus nu uita să ai la tine apă. Când începi să zărești Creasta știi că nu vrei să renunți. “Te cheamă pietrele”. Sus ai o bucurie și o satisfacție imensă. Privești spre satul din depărtare în vale și te bucuri că ești acolo. Natura are un mod miraculos de a aduce liniște. Sus poți să faci picnic, chiar plajă, dar există și opțiunea de a te da cu parapanda în tandem cu instructori din zonă.

La pas prin sate. Noi am colindat prin Breb, satul de sub munte. Dar, sigur că aproape toate satele din zonă sunt fascinante, în felul lor. Casele au tot felul de decorațiuni, porțile din lemn au simbolistică, sătenii zâmbesc, copacii sunt decorați cu tot felul de oale. În inima verde a Maramureșului viața e simplă, iar localnicii își petrec zilele în acord cu anotimpul și cu credința. Biserica e punct central și locul unde se fac încă șezători, reuniuni și dansuri. Nu e nimic nefiresc să vezi că portul maramureșean este purtat zilnic.

Oprește la casa tâmplarului, fie la unul din Bren, din Șugatag sau din Mara. Moroșenii sunt recunoscuți pentru cultura lemnului. Poți vedea biserici din lemn, lemnul în obiectele de gospodărie, în porți. O să vezi că tehnologia nu a avansat și încă se sculptează manual. Se lucrează enorm pentru o poartă, dar prețurile sunt pe măsură, ceea ce e firesc.

Cină la păstrăvărie. Noi am ajuns la Păstrăvăria Alex, pe lângă Breb, dar nu e singura. Mi-a plăcut mult decorul aici, faptul că ospătarii purtau port tradițional, dar și că, mai nou, au și cazare. Desigur că atracția principală sunt preparatele din pește, icrele și, de ce nu, palincă și vinul. Cum sunt de la Dunăre, e firesc să îmi placă un astfel de restaurant, așa că l-aș alege oricând pentru a încheia ziua și a asculta în surdină un țambal sau cântece populare.

Vizitat și ceea ce nu este “eco”, dar ar fi păcat să fie ratat dacă tot ajungi în Maramureș. Sigur că aș vrea să am cazare în sat, nicidecum în Baia Mare sau în Sighetul Marmației, dar mi se pare că nu ai cum să nu treci, fie și cu mașina, prin cele două orașe. Apoi, nu ai cum să ratezi Memorialul Vizitelor Comunismului de la Sighet. O să fie o lecție despre trecut, un muzeu foarte bine gândit și care trebuie văzut. La Săpânța am vizitat celebrul Cimitir Vesel. Recunosc că mă așteptăm la mai mult, că nu am râs la niciun text de pe cruci, dar, sigur că arată interesant și că mă bucur că l-am bifat deoarece este ceva unic în lume, numai bun de marketat și promovat zona din punct de vedere turistic.

Ce nu am făcut, dar se poate și mi-ar plăcea să încerc data viitoare: plimbare cu Mocănița, traseu prin sat cu bicicleta, zbor cu parapanta, călărie, mers la biserică cu moroșenii.

La final trebuie să vă spun despre aplicația de mobil Eco Maramureș, disponibilă pe iOS și Androit deopotrivă. Nu mă așteptăm să existe și chiar să fie utilă și atât de complexă. Are obiective turistice, are hărți, are evenimente, este în engleză și română și de mare folos dacă ești în zonă și nu vrei să angajezi un ghid local. În plus, pe cei de la Eco Maramureș în găsiți pe ecomaramures.com sau pe pagina lor de Facebook. Zic că ar fi minunat că de acum înainte, atunci când postăm pe rețele sociale poze și clipuri din satele din Maramureș să folosim și hashtagul #ecomaramures. Doar așa putem aduce mai mulți vizitatori și convinge și pe ceilalți de frumusețea incontestabilă a acestei zone. Avem cu ce ne mândri și ar fi frumos să gândim o vacanță și la noi în țară, oricând de tentant ar fi un city break în altă capitală europeană!