Câteodată te schimbi enorm într-un an de zile
Se spune că, la fiecare 7 ani, corpul uman se regenerează. În realitate, unele celule sunt înlocuite mai rapid, altele niciodată, precum neuronii cerebrali. Întrebarea este de cât timp este nevoie pentru a ne schimba din punct de vedere emoțional. Teoria mea este că depinde doar de noi, de cum ne auto educăm, de determinare. Mai cred că repetăm aceleași tipare și greșeli până când realmente învățăm. Și am convingerea că vom ajunge în situații similare, cu oameni nepotriviți, atât timp cât nu rezolvăm problemele din trecut. Atragem tot ceea ce ni se întâmplă și primim exact cât putem duce. Iar uneori, din suferință, erori, depresie, pierdere și lacrimi ne luăm cele mai prețioase lecții și descoperim o altă latură emoțională și spirituală a noastră, dar și cât suntem de puternicii. Oamenii se regenerează cu fiecare celulă și bucată de suflet dacă își pun asta în minte.
Nu credeam că mă pot schimba atât de mult într-un an, până acum. Cred că 2019 a fost cel mai bun an, indiferent de câte provocări emoționale am avut. Ba din contra, mă bucur că au fost deoarece simt că e prima dată când sunt aici, în acest punct de echilibru și maturitate, de iubire imensă pentru mine însămi. Am uneori senzația că văd totul de undeva de sus, că mă uit la mine și realizez cât m învățat din alegerile greșite din trecut, iar acum nu le mai repet. Sau cel puțin încerc. Iar dacă o fac, mă redresez rapid și nu mă afund în situații care nu sunt demne de mine, de ce pot oferi și de ceea ce merit. Și mert totul și mai mult.
În ultimul an am învățat să mă iubesc, mai mult și mai profund ca niciodată înainte.
Nu aș putea pune degentul pe ziua când am simțit că sunt alt om. Toate poveștile cu bărbați au contribuit, precum și terapia, meditația, yoga, cărțile citite și absolut tot din ceea ce am făcut cu mine. Dar, am constatat schimbarea imensă atunci când am avut șansa de a fi exact în situația de acum un an, același bărbat, aceleași stări, practic aceleași întâmplări. Ceea ce nu mai era la fel deloc era atitudinea mea la cele petrecute. Poate dau prea mult din casă, deși detest să împart viața intimă cu Social Media și niciodată nu fac asta. Totuși, cred că e un exemplu relevant pentru a controla dacă ești la fel, când ajungi în aceleași ipostaze. La mine, din fericire, a fost vorba de o conștientizare profundă a realității, fără iluziile pe care mi le-am făcut ani de zile. Atenție, schimbarea poate provoca și durere acută, constatarea că ceea ce credeai nu are fundament și acceptarea că nu poți controla pe nimeni și nimic. Dar, am convingerea că primul pas pentru a depăși o situație dificilă este să o înțelegi, să îi dai voie să îți provoace stări, apoi să o lași în urmă cu demnitate și să mergi mai departe cu fruntea sus și cu speranța că vin lucruri mult mai frumoase. Schimbarea înseamnă să crești emoțional, să ajungi la tine și să valorizezi ceea ce ești, astfel încât să nu permiți să ți se ofere resturi.
Mai cred că anul schimbării poate fi cel ales de tine. Personal, a însemnat să am o “încheiere” cu toți bărbații care au contat în viața mea, să discut, să plâng și să analizăm ce a fost. Am avut norocul de a fi posibil. Dacă asta nu se întâmplă, e suficient să faci un jurnal cu toate persoanele din fostele relații, să ierți și să spui în scris ceea ce ai vrea să știe. A contat mult să înțeleg când mă îndrept spre depresie și să mă ridic la timp. Mi-am dat voie să plâng, zile la rând uneori, să zac și să fiu tristă. Nu mi-am impus nimic și nu am vrut să pozez în ce nu sunt. Probabil că armele secrete care m-au adus azi la echilibru sunt cărțile de psihologie citite, orele de yoga și meditație, dar și șansa de a întâlni oameni mai buni ca mine care să mă inspire. Anul asta m-am schimbat atât de mult deoarece am săpat în trecut, am verbalizat toate rănile, am înțeles de unde vin toate traumele și frustrările și am reușit să ajung în interiorul meu. A contat să discut cu părinții, cu foști, cu prieteni, cu mine, în multe nopți de insomnii. Fiecare pas mic a dus către marea schimbare, una aproape palpabilă.
Nimeni care m-a cunoscut în trecut nu mă mai știe azi
Mesajul meu de final este simplu: nimeni care m-a cunoscut în trecut nu mă mai știe azi deoarece sunt total altă, în interior, deși și la exterior se văd ceva modificări, mai ales că mai nou am câteva riduri fine. 🙂
- October 31, 2019
Lucian Lazar
November 15, 2019cum e aia sa te iubesti pe tine? niciodata n-am putut percepe iubirea ca pe un operator unar.
Luminita Balaban
November 23, 2019iti doresc sa inveti sa te iubesti pe tine cel mai mult. :)
Stefan Neamtu
November 22, 2019Buna! M-am gandit ca mai pot obtine o confirmare a ceea ce ai scris si daca trimit un salut la comentarii :)
Luminita Balaban
November 23, 2019:)
Lucian Lazar
November 30, 2019dincolo de necesitatile ce decurg din instinctul de supravietuire, iubirea de sine e o aberatie nociva.
Luminita Balaban
December 1, 2019:( asa m-ai intristat! imi pare enorm de rau ca zici asta si mai ales ca o si crezi. eu iti doresc sa inveti sa te iubesti enorm pentru ca doar atunci ii vei putea iubi si pe altii.
Lucian Lazar
December 1, 2019ceva exemplu din istorie de om care s-a iubit pe sine si a facut ceva util si pt ceilalti? si chiar nu inteleg cum e aia sa te iubesti pe tine? cum incepi o astfel de isprava? o iei usor de la narcisism?
Luminita Balaban
December 1, 2019doar oamenii care se iubesc enorm pe ei fac ceva util si pentru ceilalti. doar ei pot oferi. daca nu stii sa te iubesti pe tine cel mai mult nu ai de unde sa dai altora. confunzi termenii. in fine... e drum lung si as scrie articole intregi ca raspuns la acest post si multe recomandari de carti, dar iti las doar un gand: sper sa te gasesti cu iubire, sa ajungi sa te iubesti mult si sa intelegi cat de mult poti iubi astfel.
Luminita Balaban
December 9, 2019doar cei care s-au iubit enorm pe sine au lasat amprente pozitive, deci: toti. iubirea e starea noastra naturala pe care apoi o stricam cu atatea frici.