Am pe listă, de vreo doi ani încoace, țările din Europa care nu sunt în UE, doar că e puțin mai complicat. Acum doi ani am reușit să ajung în Serbia și în Muntenegru, cu mașina prin balcani, iar anul acesta, am călcat, pentru prima dată, și în Albania. Wizzair a deschis o linie către Tirana din 2023, iar biletele sunt, mai mereu, foarte ieftine. Am analizat puțin ce spune Google și am decis să stau două nopți. Există o serie de întrebări care apar atunci când vine vorba de această țară, așa că aș dori să încep cu acestea, pentru că sper să fie utile, dar și pentru a te convinge că merită să vizitezi macar doua zile această capitală, pentru că ai ce face, ce mânca, ce explora, indiferent de sezon:

• nu ai nevoie de viză și poți călători și cu buletinul, dacă stai mai puțin de 14 zile nu e periculoasă Tirana, mai ales în zona centrală, unde oricum stau toți turiștii
• nu e scump, aș zice că preturile sunt cam  cu 30% mai puțin decât în România poți plati și cu cardul, dar e indicat să scoți și cash direct de la bancomat, pentru anumite magazine sau intrări la obiective turistice
• nu ai Uber, dar exista niste aplicații de taxi, însă e mic orașul în sine, așa că poți ajunge destul de rapid oriunde în oraș sau cu autobuzul. Există un autobuz care circulă din oră în oră, de la aeroport până în centrul orașului.
• nu ai rooming gratuit, nefiind parte din Uniune, dar ai wifi bun cam peste tot, chiar și în autobuz, astfel încât, dacă nu stai o perioadă mai mare, nu ai nevoie de o cartelă SIM locală.

În Tirana se simte încă faptul că au fost sub comunism, din arhitectură, din modul oamenilor de a se îmbrăca, din cum arată magazinele și marfa din ele. De cum am coborât din autobuzul cu care am venit de la aeroport am avut impresia că am revenit în Bucureștiul de după ’90, fară a ști de ce. Între timp, în oraș au apărut tot felul de spații creative cu mult graffitti, de terase, unele restaurante foarte cochete, de blocuri colorate și clădiri cu forme cu un design futurist, în melanj cu griul atât de prezent. În Tirana sunt cam jumătate de milion de locuitori, 60% sunt musulmani, 20% catolici, așa că ai multa diversitate, la fiecare colț de stradă. Vezi moschee lângă biserică, vezi femei acoperite, sunt mulți cerșetori. Nici la capitolul curățenie nu stau bine deloc. Totuși, tot cred că merită vizitat acest loc și că are ce oferi. În plus, oamenii sunt prietenoși, stiu și engleză cei mai mulți, sunt săritori și încearcă să îi facă pe turiști să se simță bine veniți.

Cele mai interesante lucruri din Tirana:

Pe locul întăi, fară doar și poate, stă MIG, Women’s Museum, un muzeu dedicat istoriei femeilor albaneze, cu focus mai mare pe trecerea de la perioada interbelică la cea comunistă, fară referințe despre ceea ce s-a petrecut după anii 200. De ce? Pentru că se află într-un bloc comunist de 4 etaje, chiar la ultimul etaj, printre străduțe. Dacă nu ar ști să te ducă GPSul, foarte ușor ai trece mai departe fară să știi de acest loc. Mi-a plăcut mult, atât pentru obiectele adunate, dar și pentru că te reîntoarce la perioada trăită de bunicii și părinții noștri și vezi multiple similarități cu România.

La fel de ascuns, adică tot printre niște blocuri sărăcăcioase, la un parter de bloc, a fost construit un restaurant tradițional cu specific albanez: Lakror’Ane. Numele acetui local înseamnă un fel de plăcintă de a lor, așadar meniul are la bază acest preparat, foarte similar cu o pizza umplută cu diverse. Eu am gustat cu brânză de oaie și apoi cu spanac. Cel mai simpatic este decorul, dar și proprietarul, un tânăr de 35 de ani care stă la povesti cu clienții, fiind mereu acolo. Nu îl ratați, desi veți avea tendință să vă întoarceți înapoi, fiind foarte întortocheat drumul printre scări de bloc și străduțe. Prețurile sunt ok, adică cu 25 de euro pot mânca două persoane foarte bine, cu tot cu ceai rece, apă și cafea.

Iar ultimul lucru pe care nu l-am mai văzut, și posibil nici să nu mai fie în Europa, sunt unele blocuri, redecorate cu tot felul de culori, plus forme geometrice, ornamente, sau nu știu care a fost ideea, dar care clar atrag privirile și te fac să le pozezi. Să fiu sinceră, nu prea știu care e planul de urbanism al orașului, dar vezi multe forme, turnurile albastru și verde, peste drum o piramidă de sticlă, lângă un bloc gri din epoca de mult apusă, pentru ca în spate să fie un semi palat roz care este o instituție publică în prezent. Greu de înțeles, simpatic de văzut.

Ce mai poți vizita:

Bunk’ART 1 și Bunk’ART 2 sunt recomandările principale de pe Google. Aceste buncăre sunt în prezent muzee, cu obiecte din război și a deținuților politici. Fostul conducător, Enver Hoxha, trăia cu paranoia că va fi atacat de arme nucleare sau inamici, așa că, a construit aproximativ 200.000 de buncăre în timpul regimului său. Unii spun că ar fi vorba, de fapt, de 700.000 de astfel de construcții. Am vizitat doar Bunk’ART1, fostul buncăr al Ministerului Apărării, situat fix în inima Tiranei, cel de al doilea fiind mult mai departe, la ieșirea din oraș.

Piramida, un simbol al comunismului, dar care a fost recent renovată, devenind actualmente o construcție din sticlă, luminată pe timp de noapte, care ascunde și doua cafenele și unde se țin și evenimente. Transormarea este impresionantă din punct de vedere al arhitecturii, iar în prezent este locul unde au biroul diferite start-up-uri, unde se țin expoziții și alte reuniuni, cu precădere dedicate tinerilor.

Piața Skandenberg este locul central, cam punctul zero și unde se află și Muzeul Național de Istorie. Clădirile din jur sunt simpatice, iar lumea se adună pentru promenada, înghețată, diferite evenimente sau, în sezon, târgul de Crăciun.

Parcul Tirana se întinde pe o suprafață destul de mare, are și un teren de tenis, câteva terase, dar și un loc destul de neîngrijit, cel puțin la momentul la care am ajuns eu acolo.

Plimbare prin zona centrală și admirat Biserica patronată de Maica Teresa, cea care dă și numele aeroportului Tirana, ai carei părinți erau albanezi; Turnul cu ceas unde poți și urca pentru 2 euro; Marea moschee din Tirana care e impresionantă, mai mare chiar decât cea din Muscat unde am fost recent; Sky Tower unde poți să mânaci și să bei ceva la etajul 18, în timp ce locul se rotește, astfel, în aproximativ o oră și ceva, vei putea admira panorama orașului (recomand să mergi noaptea, chiar a fost fabulos!). Să te uiți după graffitti-urile de pe blocuri și clădiri, unele sunt ascunse, altele nu. Și poți intra și printre tarabe sau în piețe cu fructe, legume și tot felul de obiecte. Nu ai cum să nu remarci că sunt mai peste tot și duc, invariabil, cu gândul la o țară încă săracă, cu tradiții, cu oameni simpli.

Ce poți face dacă ai mai multe zile la dispoziție: să închiriezi o mașină și să mergi în munți în nord, ori la plajele din sud. Am auzit multe povești despre aceste zone, nu stiu cât sunt de reale, dacă merită ori ba, dar eu am pe listă macar să trec pe la două trei plaje albaneze. Și sunt convinsă că partea rurală e autentică și ar fi superb să fie explorată. Din punctul meu de vedere, merită să ajungi în Tirana, soare să fie și să îți dai voie să te bucuri de ceea ce vezi, dar și să să stai la discuții cu localnici.

Dacă ai vizitat-o sau ai în plan, lasă–mi în comentarii mai jos și sper că te inspiră acest articol și că faci deja planul de vacanță!