Nu îmi ajung 100 de cuvinte să descriu Bucureștiul, nici măcar 1.000. București este genul de oraș pe care îl urăști sau îl iubești. Eu ador Bucureștiul meu, pe care l-am ales, pe care am știut să îl văd, să îl explorez, unde am învățat, am iubit, am crescut, am cunoscut oameni fascinanți, am trăit amintiri memorabile. Bucureștiul meu e parte din mine, din ceea ce sunt azi și a devenit acasă, după 13 ani de când m-a adoptat cu toate posibilitățile sale. Și îmi amintesc și acum că la 14 ani îmi doream să evadez din provincie pentru a descoperi o nouă lume în București. Au mai fost necesari 4 ani pentru ca acest lucru să se întâmple. Încerc, în cele ce urmează, să vă prezint Bucureștiul meu în doar 100 de cuvinte:

În Anul Centenarului Marii Uniri, îmi amintesc cu nostalgie că în anul întâi de facultate au venit părinții să mă viziteze și i-am scos la o savarină la restaurantul de la Cercul Militar Național, cu primii bani câștigați. Îmi vin în minte și sutele de nopți pe care le-am străbătut pe Calea Victoriei, de la Moxa spre Ateneul Român, cu iubitul sau de una singură. Obișnuiam să mă opresc pe o bancă din fața Ateneului, să ascult muzică clasică în surdină, să hrănesc porumbeii de pe alee sau să citesc o carte. Întotdeauna m-a fascinat această clădire cu a sa arhitectură eclectică.

Povestea continuă în București! Am ales să îl ador, să încerc să îl păstrez curat, să am grijă de el, să încerc să fac ceva pentru a-l face mai frumos. Îmi doresc să îmbătrânesc aici, într-o casă pe la Grădină Icoanei. Și mi-ar plăcea că fiecare să aibă bucuria de a descoperi o stradă, un muzeu, o clădire din Capitală și să revină la ele, cu dor, de fiecare dată când vor fi departe de București!

Material realizat în cadrul Programului Cultural București-Centenar, cu sprijinul Primăriei Municipiului București, prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.