A pornit ca un vis acum vreo doi ani, de la poveștile cuiva, apoi de la câteva vloguri de la Travel Vloggeri pe care îi urmăresc. Mai apoi a fost un fel de scop final al unei călătorii mai lungi, așa că, nu e deloc întâmplător că peripeția mea de o lună și jumătate prin Americi a luat sfârșit la Machu Picchu. Un tărâm de poveste, intrat în patrimoniul UNESCO, nu atât de ușor accesibil, destul de scump de atins, cu precădere dacă vii din Europa, dar nu numai, dar, fără doar și poate, un loc încărcat de istorie, de povești și de energie pozitivă. “Orașul pierdut” cum i se mai spune a fost descoperit acum 105 ani de un explorator american. Este unul din locurile cu care se laudă Peru, un sit arheologic unde nu poți ajunge oricum, iar cel mai apropiat aeroport este în Cusco. De acolo însă mai 80 de km până în satul Aguas Calientes, apoi trenul, apoi un alt mijloc de transport precum mașina sau autobuz.

Să vă spun puțin despre istoricul Machu Picchu, în caz că nu știți de ce este atât de special. Fosta capitală incașă a fost dată uitării mai bine de 400 de ani. Abia în 1911, Hiram Bingham ajunge întâmplător în zonă și află de la un fermier local câteva povești despre ruinele care se zăreau sub vegetația crescută. Scrie o carte numită “Orașul Pierdut al Incașilor”, iar astfel ansamblul de construcții antice de la Machu Picchu devine cunoscut lumii. Sunt multe legende care nu sunt demonstrate legate de acest loc (așa cum am aflat și de la ghidul care m-a însoțit), dar un lucru este cert: Machu Picchu este în prezent unul din cele mai interesante obiective turistice din America Latină. Se pare că în Machu Picchu, între cele 700 de terase ale sale, locuiau în trecut între 300 și 1000 de incași. Mai este denumit și “Piscul Bătrân” și este situat la 2414 m altitudine deasupra nivelului mării, în partea estică a Anzilor Cordilieri. Arheologii îl consideră și în prezent o “minune inginerească” datorită modului cum a fost construit. Și este una din cele 7 minuni ale lumii.

CE TREBUIE SĂ ȘTII DACĂ VREI SĂ VIZITEZI MACHU PICCHU

• În prezent sunt admiși doar 2500 de turiști zilnic. Nu se poate vizita fără un ghid, așa că trebuie să rezervi în avans, fie din Cusco, fie online.
• Accesul se face doar organizat, la indicațiile ghidului. Acesta vorbește în spaniolă, de cele mai multe ori.
• Costul este în jur de 150 euro intrarea efectivă, apoi depinde mult cum ajungi la Machu Picchu. Eu am optat pentru un pachet online prin care m-a luat de la hotel dimineață și m-au adus seara în Cusco, 350 dolari, dar nu consider că a meritat. Aș fi putut să ajung ușor în Aguas Caliente și să iau singură trenul. Pare complicat, dar nu este.
• Există tren normal și Inka Train, care arată bine, are și băuturi incluse și un ghid audio pe toată durată călătoriei. Depinde de fiecare și de buget.
• Se poate ajunge la Machu Picchu și pe jos, se coboară din tren la o stație, iar traseul durează 3-4 ore. Am înțeles că este destul de complicat, așa că trebuie să ai ceva antrenament și să fii echipat corespunzător.
• Trebuie să ai la tine pelerină de ploaie sau poți achiziționa de la intrare. Plouă aproape de fiecare dată. Eu, în 4 ore în Machu Picchu am avut parte de ploaie torențială o oră, de ceată și umezeală o oră, de soare și căldură intensă cam 2 ore. Am intrat cu geacă de piele și eșarfa și am ieșit în tricou.
• O să te trezești foarte de dimineață dacă ai bilet pentru tura matinală. Eu am plecat la 3 dimineață din Cusco și abia pe la 11 am intrat efectiv în Machu Picchu.
• Nu poți fuma sau mânca în interiorul sitului. Nu o să ai nici mult timp de poze dacă te ții după grup. Poți să te pierzi de ghid, așa cum mi s-a întâmplat mie, dar nu este foarte indicat.
• La ieșire, nu uita să pui o ștampilă cu Machu Picchu pe pașaport. Trebuie doar să îl găsești pe băiatul care oferă așa ceva turiștilor în mod gratuit.
• În Aguas Calientes ai câteva restaurante unde să iei masă și o mulțime de magazine și tarabe cu suveniruri la care poți negocia prețul cu vânzătorii.

Nu știu dacă a fost cea mai tare experiență din viața mea, nu știu dacă a fost scump, dar ceea ce știu este că am bifat o dorință și că am fost extrem de fericită să ajung la Machu Picchu. A fost ca un vis de zi, de la drumul spectaculos cu un peisaj de poveste în tren, până la Pisco-ul pe care l-am băut alături de un brazilian cu care m-am rătăcit în Machu Picchu. Dacă ajungeți în Peru, nu aveți cum să ratați acest loc!